Atrofia vaginală în menopauză nu ar trebui sa iti defineasca viata.
Atrofia vaginală este o consecință frecventă a menopauzei, cauzată de scăderea estrogenilor, dar nu trebuie acceptată ca inevitabilă. Povestea Mariei arată că, printr-un plan personalizat care a combinat tratament local, terapie hormonală, laser vaginal, PRP, dar și proceduri precum radiofrecvență și fotoliu cu electrostimulare și pentru simptomele urinare, uscăciunea vaginală, durerea la contact și disconfortul intim pot fi ameliorate semnificativ, cu impact pozitiv asupra vieții de zi cu zi și a relației de cuplu.
Maria s-a prezentat la LeClinic la 55 de ani, fiind în menopauză de câțiva ani.
Nu a venit cu un diagnostic, ci cu o descriere foarte clară a simptomelor ei. În ultima perioadă observase o uscăciune vaginală tot mai accentuată, însoțită uneori de o senzație de arsură sau iritație locală. Inițial le-a pus pe seama „schimbărilor normale ale vârstei”, însă, pe măsură ce trecea timpul, disconfortul devenea tot mai supărător.
Cel mai dificil pentru ea era contactul sexual, care devenise dureros. Din această cauză, începea să evite intimitatea, nu pentru că nu și-ar fi dorit-o, ci pentru că îi provoca disconfort fizic. Acest lucru îi afecta relația de cuplu și starea emoțională, generând frustrare și tensiune.
În plus, Maria descria și episoade ușoare de disconfort urinar: nevoia mai frecventă de a merge la toaletă și, uneori, o ușoară usturime. Nu erau simptome severe, dar suficiente pentru a-i afecta rutina zilnică și calitatea vieții.
La consultație am discutat în detaliu despre istoricul ei medical, momentul instalării menopauzei, evoluția simptomelor și modul în care acestea îi influențau viața de zi cu zi.
Examinarea ginecologică a evidențiat semne tipice de atrofie vaginală: mucoasă mai subțire, mai fragilă și mai puțin hidratată, modificări asociate cu scăderea nivelului de estrogeni după menopauză.
Am evaluat și componenta urinară, având în vedere că simptomele descrise de Maria (nevoia frecventă de a merge la toaletă și usturimea ocazională) pot fi legate atât de atrofia vaginală, cât și de modificări ale planșeului pelvin și ale țesuturilor din jurul vezicii urinare.
I-am explicat Mariei că atrofia vaginală este foarte frecventă în menopauză. Este o consecință fiziologică a modificărilor hormonale, dar există soluții moderne, eficiente, atât pentru simptomele intime, cât și pentru cele urinare.
A fost important ca Maria să înțeleagă că nu era singură, că ceea ce trăia era o problemă medicală reală și tratabilă, nu ceva ce trebuia pur și simplu acceptat.
Pentru Maria am construit un plan terapeutic combinat, deoarece atrofia vaginală și simptomele asociate răspund cel mai bine la o abordare integrată.
Am început cu tratament local hidratant și regenerativ, pentru a îmbunătăți calitatea mucoasei vaginale, a reduce uscăciunea și a proteja țesuturile fragile.
În paralel, am discutat despre terapia de substituție hormonală. Având în vedere simptomele ei și evaluarea medicală, i-am recomandat un tratament personalizat, menit să susțină echilibrul hormonal și să contribuie la ameliorarea atât a simptomelor locale, cât și a stării generale.
Pentru a stimula regenerarea țesuturilor vaginale, am adăugat proceduri moderne de rejuvenare intimă.
Ce sunt procedurile?
Laser vaginal — pentru a stimula producția de colagen, a îmbunătăți elasticitatea mucoasei și a reduce uscăciunea și durerea la contact.
PRP vaginal — pentru a susține procesul natural de regenerare a țesuturilor, îmbunătățind hidratarea și funcționalitatea zonei intime.
Având în vedere și disconfortul urinar, am inclus în plan și proceduri dedicate acestei componente:
Fotoliul electrostimulant EMSella, pentru a susține musculatura planșeului pelvin și a îmbunătăți controlul urinar, într-un mod non-invaziv și confortabil.
Radiofrecvență, pentru a îmbunătăți calitatea țesuturilor din zona pelvină și a susține funcția urinară prin stimularea colagenului și a elasticității locale.
Procedurile au fost efectuate treptat, în funcție de evoluția simptomelor, cu monitorizare periodică și ajustarea planului atunci când a fost necesar.
După câteva luni de tratament, Maria a observat schimbări semnificative.
Fizic, uscăciunea vaginală s-a redus considerabil. In plus, senzația de iritație locală a dispărut în mare parte, iar contactul sexual nu mai era dureros, ceea ce i-a permis să își recapete viața intimă.
Disconfortul urinar s-a ameliorat, iar nevoia de a merge frecvent la toaletă s-a diminuat, oferindu-i mai mult confort în activitățile zilnice.
De asemnea, emoțional, Maria era mai liniștită și mai relaxată, iar relația de cuplu s-a îmbunătățit firesc, pe măsură ce simptomele s-au redus.
Încrederea ei în sine a crescut treptat, nu printr-o schimbare spectaculoasă, ci prin simplul fapt că nu mai era nevoită să trăiască zilnic cu disconfortul.
„Nu credeam că mai există soluții pentru mine. Tratamentul m-a ajutat să mă simt din nou confortabil și să nu mai evit intimitatea.” — Maria
In concluzie, atrofia vaginală este o problemă frecventă în menopauză, dar nu trebuie să fie o condiție permanentă.
Acest articol a fost realizat de Dr. Theodora Mardale.