Printr-un plan personalizat care a combinat electrostimularea planșeului pelvin, radiofrecvența vaginală și PRP, tonusul muscular și calitatea țesuturilor pot fi îmbunătățite semnificativ, cu impact real asupra vieții de cuplu.
Ioana are 38 de ani și este mama a trei copii – 3 nașteri naturale.
A venit la consultație nu pentru durere, nu pentru incontinență, nu pentru o problemă evidentă medical. A venit pentru că simțea că intimitatea nu mai este la fel.
Mi-a spus direct: „Nu mai simt aproape nimic la contact. Nu mă doare, dar parcă nu mai e aceeași senzație.”
După a treia naștere, a observat că zona intimă s-a modificat. Simțea că musculatura este mai slabă, că nu mai are același control și că senzația în timpul actului sexual este mult diminuată. Nu era vorba doar de plăcere redusă, ci de o percepție generală de „laxitate”, de lipsă de fermitate.
În relația de cuplu apăruse o distanță subtilă. Nu existau conflicte, dar Ioana evita uneori intimitatea pentru că nu se mai simțea la fel. Îi era greu să vorbească despre asta cu partenerul, așa că prefera să îl evite.
Nu avea alte simptome. Tocmai acest lucru a făcut-o să creadă că „așa este normal după mai multe nașteri”.
La consultație am început prin a discuta detaliat despre istoricul obstetrical, tipul nașterilor, eventuale rupturi sau epiziotomii și perioada de recuperare postpartum.
Examinarea ginecologică a evidențiat o laxitate vaginală moderată, asociată cu scăderea tonusului musculaturii planșeului pelvin. Țesuturile erau sănătoase, fără leziuni, dar elasticitatea și fermitatea erau mult diminuate, ceea ce explica senzația de pe care o relata și sensibilitatea redusă.
I-am explicat Ioanei că, după nașteri naturale repetate, pot apărea:
întinderea structurilor musculare ale planșeului pelvin,
modificări ale țesutului conjunctiv,
scăderea densității colagenului la nivel vaginal,
reducerea percepției senzoriale locale.
Toate acestea pot duce la scăderea intensității senzațiilor în timpul contactului sexual.
A fost important să înțeleagă că nu este o situație rară și că există soluții medicale, nu doar „exerciții făcute acasă fără ghidaj”.
În cazul Ioanei, am ales o abordare combinată, pentru că problema avea atât componentă musculară, cât și tisulară.
1. Fotoliu cu electrostimulare pentru planșeul pelvin
Am început cu un program de electrostimulare a planșeului pelvin, realizat cu ajutorul unui dispozitiv care induce contracții musculare maximale controlate și repetate.
Acest tip de terapie:
stimulează fibrele musculare profunde ale planșeului pelvin,
crește forța și rezistența musculară,
îmbunătățește coordonarea musculară,
contribuie la o susținere mai bună a structurilor pelvine.
Contracțiile generate sunt mai intense decât cele obținute voluntar prin exerciții clasice, ceea ce accelerează procesul de retonifiere musculară.
Obiectivul a fost să redăm fermitatea și controlul muscular, elemente esențiale pentru percepția senzorială în timpul contactului sexual.
2. Radiofrecvență vaginală
Pentru componenta tisulară, am introdus radiofrecvența vaginală.
Aceasta funcționează prin încălzirea controlată a țesuturilor profunde, stimulând producția de colagen și elastină. Rezultatul este:
îmbunătățirea elasticității,
creșterea fermității mucoasei vaginale,
remodelarea țesutului conjunctiv.
Pe termen mediu, radiofrecvența contribuie la reducerea laxitații și la creșterea contactului dintre pereții vaginali în timpul actului sexual, ceea ce poate îmbunătăți percepția senzorială.
3. PRP – plasmă îmbogățită în trombocite
Pentru a optimiza sensibilitatea și regenerarea locală, am adăugat PRP.
Procedura presupune utilizarea propriei plasme a pacientei, concentrată în factori de creștere, care este reinjectată la nivel vaginal.
PRP are rolul de a:
stimula regenerarea celulară,
îmbunătăți vascularizația locală,
crește sensibilitatea prin revitalizarea terminațiilor nervoase.
Am ales această combinație deoarece laxitatea vaginală nu este doar o problemă „de tonus”, ci și de calitate a țesuturilor și de răspuns senzorial.
Tratamentul a fost realizat etapizat, cu evaluări periodice pentru a urmări progresul.
După câteva luni, Ioana descria o schimbare clară.
Senzația de laxitate s-a redus, iar musculatura planșeului pelvin era vizibil mai tonică la evaluare. În timpul contactului sexual, percepția era mai intensă și mai prezentă.
Ioana mi-a spus la un control:
„Nu mă așteptam să fie atât de diferit. Acum simt din nou implicare, nu doar contact.”
În viața de cuplu, diferența s-a simțit prin mai multă naturalețe și mai puțină reținere. Totul pentru că ea se simțea din nou prezentă în propriul corp.
Laxitatea vaginală după nașteri naturale este foarte frecventă. Poate influența direct sensibilitatea și calitatea vieții intime.
Printr-o evaluare corectă și un plan personalizat se pot obține îmbunătățiri semnificative privind laxitatea vaginală, fără intervenție chirurgicală.
Dacă ai trecut prin mai multe nașteri sau pur și simplu simți că lucrurile nu mai sunt la fel în intimitate, este util să discuți deschis despre asta. Există soluții medicale reale, adaptate fiecărei paciente.
Acest articol a fost realizat de Dr. Theodora Mardale.